Frații dinamită Aegon și Alizee

De ce frații dinamită? Pentru că atunci când au deschis ochii și au descoperit că lumea este fascinanta, iar viața are imagini în mișcare, totul a devenit provocator și curios pentru ei, iar împreună găseau cele mai trăznite idei. Era imposibil să îi lași nesupravegheați pentru că scoteau la suprafață firea lor inginereasca de a descompune în mici bucățele tot ce prindeau.

Atunci am început să îi înțelegem, să le vedem personalitățile și ne-am dat seama cât de frumoasă este munca de crescător, acela care dă viață dar și crește în cel mai constructiv mod acei pui, pregătindu-i pentru viața de după etapa de bebeluși.

Suntem mândri nevoie mare de toate eforturile noastre de socializare prin programul Puppy Culture, pentru că observăm cum ei se conturează în schnauzeri pitici echilibrați, siguri pe ei. Acești pui au mers cu mașina din prima zi a vieții lor și chiar dacă urechiusele lor nu erau deschise, iar ochișorii încă nu vedeau, ei au putut simți trepidațiile mașinii. Acest lucru a fost făcut constant până când au fost dați noilor stăpâni. Ca atare toți 3 puii noștri merg cu mașina fără să aibă rău de mișcare, iar Tofee a mers chiar cu avionul, timp în care a dormit liniștită lângă stăpâna ei.

Pe parcursul socializării lor am realizat teste de socializare, i-am plimbat în cele mai aglomerate locuri în rucsacul lor sau în brațe, pentru a se obișnui cu cele mai ciudate și înfricoșătoare zgomote, pentru a se obișnui cu aglomerația în toate formele ei. Aceasta a fost o muncă susținută care a dus la trei caractere echilibrate, cu comportamente sociale frumoase. Toaletarea lor a început din prima zi cu șervețele umede speciale, a continuat cu prima baita scurta la 4 săptămâni, apoi cu aparatele de tuns plimbate în jurul corpului lor, plus zgomotul foarfecii și cuțitul de stripping care le mângâia ușor corpul.

Când proprietarii i-au strâns în brațe, le-au pus lesele și zgărzile, ei erau deja obișnuiți cu toate acestea, așa că nu și-au bătut capul să corecteze ceva ce noi nu am luat în calcul pe parcursul creșterii lor. Socializarea unui viitor adult începe din prima zi de viață și continuă pe parcursul întregii existențe, proprietarii continuând în mod constant munca acelui crescător. Dacă munca pe care crescătorul a făcut-o susținut în socializarea puilor nu este continuată de proprietari în fiecare zi, aceasta poate deveni în zadar, pentru că un câine și în special schnauzerul pitic învata prin repetiție, dar atenție, tot prin repetiție poate deprinde și cele mai greșite obiceiuri, care odată implementate, vor fi scoase cu greu din sistemul lui nervos. Ca atare sunt de evitat experimentele, sau greșelile, iar dacă nu sunteți siguri că procedați corect, atunci apelați la cunoașterea crescatorului sau la un specialist în comportament canin(dresor experimentat).

Schnauzerul pitic este o rasă frumoasă, dar caracterul unui pitic este dificil uneori, ca atare nu este recomandat oricui să-și ia un asemenea câine, deoarece va încerca cel puțin în primii doi ani să urce în ierarhie, să speculeze orice slăbiciune și să devină independent, ignorând orice autoritate prin încăpățânare și inteligență vie. Dacă ajungi să faci pe plac unui schnauzer pitic, el renunță la a-ți recunoaște autoritatea și consideră că poate lua singur decizii, ca atare autoritatea trebuie impusă cu blândețe și fermitate, iar tu ca stăpân trebuie să fii mai încăpățânat decât el și să nu cedezi în fața lui sub nicio formă.

Text și foto: Elena Irina Spilcă(Kira’s Indecent Proposal kennel), jurnalist, poet, crescător.

Toate drepturile de creație apărute pe această pagină ne aparțin în totalitate!